Amintiri din copilarie – cadeeee zarzarul

De fiecare data cand ajung pe acasa si revad locurile pe unde am copilarit ma napadesc tot felul de amintiri, cum este si urmatoarea.

Ca toti copii, dupa cum se stie, cum incepeau sa se coaca fructele prin copacii de pe langa bloc, cum stateam numai in copaci. Am multe amintiri cum am fost “la furat” si ne`am prins babe, mosi, ne`au fugarit cu nuiaua, am luat si bataie pe alocuri, dar o sa ma rezum numai la 2 intamplari azi.

Aproape in fata balconului meu aveam un zarzar, care sa zicem era cumva printre cei mai panditi copaci de la bloc. Ma trezeam in fiecare dimineata si urmaream atent daca s`a mai copt ceva si a ramas inca in copac. Va dati seama ca baba care era responsabila cu copacu` ne pandea de numa numa, si trebea sa actionam cu foarte mare atentie ca sa nu riscam sa ne trezim cu niste apa in cap. Scenariul de mai sus se intampla in fiecare an, in fiecare an bateam zarzaru` ala sa`i luam roadele, si aproape in fiecare an ne`o luam.

Cred ca baba murise cand s`a intamplat urmatoarea poveste, si oricum, daca ar fi vazut ce`a ramas dupa noi ar fi murit cre ca si mai repede

Fiind aproape coapte, si sa presupunem ca baba era moarta, s`a suit fiecare pe unde a putut sa ajunga la cele mai frumoase. Din atata elan al fiecaruia, am ajuns sa fim intr`un copac relativ mic (ajungea cam la etajul 1 si nu era prea stufos) cam 8-10 insi care balansau copacul intr`un mod nebunesc. Intuiti ce s-a intamplat? S`a rupt copacu` din radacina si ne`am trezit cu tontii pe jos. Aia a fost ultima oara cand am mancat zarzare din respectivu` copac.

O alta amintire legata de furat fructe o am de cand eram mult mai mic, cre ca aveam pana in 10 ani, cand am fost cu un prieten de la bloc sa exploram imprejurimile. In cautarile noastre, am ajuns la un cires copt, erau de alea de mai, iti ploua in gura numai cand le vedeai cum stai in copac neatinse de nimeni. Purcedem la urcare in respectivu` copac, mancam, mancam, pana cand prietenu` care era mai jos in copac vede baba, sare repede, da uita sa`mi mai zica si mie ca vine. Cand dau sa ma cobor, baba cu nuielusa era aproape la curu` meu si tot ma amentinta. Recunosc c`am vrut sa`i sar in cap asa cum vazusem in fimele cu chakie chan, dar imi era o frica de nu`i adevarat.

Am sarit pana la urma va dati seama ca nu puteam sa stau la nesfarsit in copac, dar cand am ajuns jos din saritura, baba a apucat sa`mi trozneasca o varga sanatoasa la fund de mi`au ramas urme o saptamana. Oricum ar fi, sa nu credeti cumva ca ne`am invatat minte. Asemenea experiente le traiam an de an, pana ne`am perfectionat cat de cat, macar sa nu mai luam bataie.

Ma uitam ieri pe la bloc la mosnegii care ne`au marcat toata copilaria cand ne`am fugarit de prin gradini, cand au aruncat cu harletu` dupa noi sau cu apa fierbinte, cu borcanu si multe alte chestii asemenatoare. Ce`au imbatranit..hihi..acu` numai pot alerga pe nimeni. Oricum o parte au mai si murit, ca na, i`au mai ajuns si blestemele noastre.

Inca una de final, la parteru` blocului in care stateam aveam un mosneg care era mai tot timpul pilit si care era foarte stresat de galagia pe care o faceam noi. Intr`o seara, cand eram noi ca de obicei in fata blocului, iese mosu` ofticat (statea la parter) si incepe sa ne fugareasca cum ii era obiceiul. Un singur lucru uitase totusi, cum se trezise el rapid, sa`si ia pantaloni pe el. N`ar fi fost o problema insa, daca n`ar fi uitat si de chiloti:))

12 thoughts on “Amintiri din copilarie – cadeeee zarzarul

  1. QuadroQ

    Omule… ma jur ca acum nu se mai urca niciun copil in copaci… in alexandru gem copacii de fructe… creq am sa ma duc eu cu toti anii dupa mine … sa mananc fructe.. ca se rup crengile de atata rod necules

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *