Uniforma, aceasta inamica a snobismului

Am fost acum vreo doi ani la liceul la care am invatat. S-a intamplat ca aveam treaba, nu pentru ca ma apucase nostalgia sau pentru ca ar fi un obiectiv turistic. De la inceput am facut o greseala. Am intrat pe usa elevilor, in loc sa o utilizez pe cea a profesorilor. As fi putut opta pentru a2a varianta nu pentru ca aveam apartenenta la aceasta clasa intelectuala, ci pentru ca imi era permis in calitate de vizitator. Si ca sa ajung la destinatie, respectiv cancelaria, a trebuit sa trec prin curtea intesata cu elevi (era pauza) si sa traversez un hol interminabil. In orice caz, m-am simtit ca pe un podium, iar eu eram singura cu o tinuta iesita din trend. Ma asteptam ca cineva sa ma arate cu degetul, sa sesizeze cumva ca eram o intrusa.

Cand am ajuns la profesorul cu care aveam intalnirea l-am intrebat daca l-au angajat intre timp pe bote ca stilist al liceului. A ras cu amaraciune si jena. Mi-a raspuns ca s-a incercat introducerea uniformei, dar fara succes. Motivul? Comitetul de parinti reprezentant al odraslelor s-au impotrivit.

“Pai cum? Sa vina pregeniturile fara toalele de firma si sa fie pusi in aceiasi oala la capitolul vestimentar cu cele ale unui muritor de rand?” Ca si cand faptul ca ei coboara zilnic dintr-un umil bmw, au incaltaminte de zeci si sute de euro, se accesorizeaza manelistic, nu e suficient sa-si demonstreze superioritatea sociala. “Nu, uniforma nu ii lasa sa epateze, sa se diferentieze la invatatura. Ca doar sistemul de notare trebuie sa tina cont de vestimentatie. Pai o data eliminat acest criteriu, pe ce mai pun profesorii note? Pe nivelul de cunostinte? Inacceptabil!!!”. Cam asa zic eu ca au gandit aparatorii de odrasle cu portofel obez. Bineinteles ca si-au transmis nemultumirea intr-un alt ambalaj care sa dea bine, ca pana la urma rezultatul e cel care conteaza.

Zilele trecute am aflat ca conducerea liceului a triumfat in aceasta lupta a uniformei. Nu stiu inca cum arata, dar sigur a fost implicat vreun designer vestimentar in acest proces. In plus, nu cred eu ca parintii au acceptat aceasta decizie din motive de egalitate sau apartenenta, ci mult mai probabil pentru ca au descoperit ei o alta metoda de a-si face “remarcati” copii.

3 thoughts on “Uniforma, aceasta inamica a snobismului

  1. Alexandra Bohan

    Eu am învăţat la un liceu cu uniformă de tradiţie. Şi, paradoxal, în ciuda faptului că majoritatea nu prea purta uniforma, eu am etalat-o cu mândrie peste tot. Aşa mi s-a părut cinstit. Cu toate astea, însă, au existat destule guri rele (părinţi, elevi) care s-au opus, chiar dacă ştiau dinainte că la această şcoală treaba cu ţinuta e asta.

    Eu, una, sunt de acord cu uniforma. Şcoala nu e loc de paradă, nu e locul unde să-ţi etalezi ţinutele şi bogăţia.- Toţi elevii sunt la fel, au aceleaşi drepturi şi îndatoriri. Iar orice revoltă se face în afara programului şi-a perimetrului, unde muritorii de rând au toată libertatea să se diferenţieze de snobi. 🙂

    PS: Îmi place că oamenii mai sunt şi pro uniformă, ăsta e un semn că lumea nu se duce de tot la vale. 🙂

  2. Mihaela Cristea

    Asa vulpito..fii rea!!! tu-le mama lor..uniforma nu le place..cartea nu le place..dar ce le place? :))
    Cat despre articol..unde ai ascuns talentul asta in ale scriiturii? Bravo! :*

    1. M. Post author

      Multumesc mult de apreciere, dar nu consider ca am vreo aptitudine deosebita in “ale scriiturii”. Doar am gasit un mijloc sa verbalizez ce gandesc. Te pup

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *